Cu Smart Atletic la Maratonul International Bucuresti 2011

Cu Smart Atletic la Maratonul International Bucuresti 2011

Guest post by Mihai Teodorescu

Fuga-i ca un drog placut, un drog ce-ti cam inmoaie picioarele dupa primii 5km, dar te repune imediat pe pista cu forte inzecite.

Smart Atletic Bloggers Team_Maratonul Bucuresti 2011
Smart Atletic Bloggers Team_Maratonul Bucuresti 2011

Am cochetat o vreme cu alergatul pe banda dupa care am renuntat si m-am aruncat in bazin sperand sa mai reduc din ‘handicap’. Dupa 10 luni de inot haotic m-am urcat pe bicicleta si am inceput sa transpir. Spinning 5-6 h pe saptamana, timp de 6 luni. Asta pot spune ca a fost antrenamentul pentru ceea ce avea sa fie prima mea competitie: Triatlonul de la Mamaia. Acolo am simtit pentru prima oara ce inseamna sa treci linia de finish in aplauze, incurajat si sustinut de cei de pe margine.

Il aveam in sange, se plimba nestingherit prin corp si nu stiam cum sa-l eliberez mai repede. Au urmat 4 crosuri si cateva alergari prin Herastrau alaturi de Bogdansi Vali. Intre timp, Cristi, atlet de profesie, isi facea antrenamentul linistit in orasul sau. Urma sa participam in cadrul Maratonului International Bucuresti 2011, proba de stafeta, cu echipa care s-a format la ideea lui Vlad pe un acord de chitara.

In seara dinaintea concursului am dormit doar 2 ore. O seara intreaga am stat numai pe apa si un pahar de cola pentru ca stiam ca altfel n-am sa duc cei 10 km in timpul pe care mi-l propusesem: sub 50 de minute. Nunta perfecta pentru miri, alcoolul consumat a fost putin :))))

Ziua concursului

Dimineata, pe o mocaneasca de toata frumusestea ma imbrac fara tragere de inimina si pornesc spre Piata Alba Iulia. Pe drum ma rugam ca timpul sa se indrepte exact asa cum s-a intamplat la Mamaia, dar degeaba. Ploua marunt si parca mai des.

Primul in cursa pleaca Cristi. Nu cred ca apucase sa se incalzeasca asa cum si-ar fi dorit. Ramane in maieu si sort, se aseaza la start si… POC!! Pistolul se aude. Il vedem pe la minutul 30 cum face rondul, moment in care ma pozitionez alaturi de Vali la schimbul stafetei. Cristi schimba dupa 44’31” si pleaca Vali. Ploaia parca s-a mai oprit iar eu imi incep incalzirea. Asa cum o stiu eu din Scoala Generala, asa cum am vazut la altii. Cum nu-l vad pe Vali dand rondul ma pozitionez la randu-mi in locul in care stafeta asteapta la primire.

Ca un facut nu sunt nevoit sa astept prea mult, deja emotiile disparusera iar corpul meu se cerea in miscare. Schimb cu Vali la 51’07”. Apoximativ 3 km am mers in pluton cu trei fete din Ardeal cred, de meserie, sportive. Le-am pierdut undeva aproape de metrou Mihai Bravu. Ma motivez, nu pot tine pasul cu persoanele ce fac performanta, nu ma pot compara cu ele. Sunt om si imi place vinul. Dupa urcarea de la Camera de comert imi dau seama ca-s aproape. O liniuta pana in Piata Alba Iulia, incurajarile celor din jur, un mic ocol pana la Muncii dupa care predau tot de pe mine lui Bogdan.

Zis si facut. Schimb la 47’19” iar robotul pleaca in cursa. Chiar faceam glumite pe seama lui Bogdan, acest Bogdan care la Mamaia a alergat de colo-colo, a organizat, a impartit, a mai si respirat intre pauze, cum ca ar avea un frate geaman. Nu ne explicam de unde atata energie dar ne-a lamurit intr-un final: “Asa sunt eu cand fac un lucru din pasiune”. Perfect de acord cu el. Termina si Bogdan dupa 55’03” si ne declaram multumiti. Nu stiam absolut nimic de rezultate dar eram fericit de medalia primita si de faptul ca am luat parte la ultimul mare eveniment al anului.

Seara aflu ca echipa Smart Atletic Bloggers s-a clasat pe locul 9 din 185 de echipe la stafeta.

Top 10 si casa se invarte cu mine.

Cand iei competitia in serios, emotiile isi fac apartitia mai repede decat te-ai fi asteptat iar presiunea se simte la cote maxime. Asta inseamna cu adevarat sa participi.

Related Posts